Septembrie – Un timp bun pentru a porni din nou

Am intrat în septembrie și, poate pentru că am asociat atât de mult toamna cu sfârșitul verii, uităm uneori să vedem câtă energie de început există, de fapt, în perioada aceasta.

Pentru mine, septembrie a avut întotdeauna ceva din emoția unei pagini noi. Revenim la ritmurile noastre, se redeschid școlile și universitățile, apar proiecte, întâlniri, idei, agende care încep să se umple și, odată cu toate acestea, apare parcă și dorința de a ne aduna energia și de a o îndrepta către ceva care contează.

Și îmi place să privesc toamna în felul acesta, ca pe o perioadă extraordinar de bună pentru ceea ce poate începe.

După lunile de vară, în care ritmul vieții se schimbă aproape firesc, septembrie ne readuce către structură, iar structura, atunci când este construită în acord cu noi și nu împotriva noastră, poate fi una dintre cele mai bune forme de susținere pe care ni le oferim. Mintea are nevoie de direcție, corpul are nevoie de ritm, iar noi avem nevoie să știm spre ce ne îndreptăm energia.

Poate tocmai de aceea începuturile nu trebuie să fie spectaculoase.

Uneori este suficient să ne întoarcem la lucrurile pe care le-am lăsat puțin deoparte, să redeschidem un proiect, să reluăm o idee, să ne așezăm din nou la masa de lucru sau să privim cu ochii de acum un drum pe care l-am început cu ceva timp în urmă.

Pentru că și noi ne schimbăm între timp. Iar ceea ce reluăm astăzi nu mai este întâlnit de omul care eram acum câteva luni sau acum câțiva ani, ci de omul care suntem în acest moment, cu experiențele, întrebările și înțelegerile adunate între timp.

Cred că aici se află una dintre frumusețile începuturilor adevărate: ele nu presupun întotdeauna să pornim de la zero. Uneori înseamnă să ne întoarcem la ceva cunoscut și să descoperim că putem continua altfel.

Septembrie poate fi, din acest punct de vedere, un moment foarte bun pentru o întrebare simplă:

Unde vreau să-mi duc energia în lunile care urmează?

Nu ce mai trebuie să fac, nu câte lucruri mai pot înghesui în program și nici ce ar trebui să demonstrez până la sfârșitul anului, ci ce merită, cu adevărat, timpul meu, atenția mea și prezența mea.

• Poate este un proiect profesional.
• Poate este corpul nostru, pe care l-am lăsat prea mult la urmă.
• Poate este o relație.
• Poate este studiul, scrisul, mișcarea, o idee pe care am tot amânat-o sau pur și simplu nevoia de a construi un ritm de viață în care să ne putem regăsi.

Toamna are suficientă energie pentru toate acestea.

Așa că eu aleg să intru în septembrie fără nostalgie după ceea ce a trecut și cu multă curiozitate pentru ceea ce urmează, cu proiecte care încep, altele la care mă întorc și cu bucuria aceea foarte particulară pe care o simt atunci când ceva începe să prindă din nou contur.

Poate că acesta ar putea fi și exercițiul nostru pentru începutul toamnei: să deschidem o pagină albă și, înainte să scriem lista lucrurilor pe care le avem de făcut, să scriem un singur lucru pe care vrem să-l construim în lunile care vin. Apoi să începem. Cu energie, cu direcție și, mai ales, cu bucuria că avem în față un anotimp întreg în care putem face lucrurile să crească.

Există momente în care viața ne invită să ne adunăm din nou energia și să alegem cu mai multă claritate direcția în care vrem să mergem.

Un nou început nu ne cere să lăsăm totul în urmă și nici să devenim altcineva peste noapte, ci să privim cu mai multă atenție omul care suntem astăzi și să avem curajul de a construi, pas cu pas, ceea ce simțim că ne reprezintă.

Poate că aceasta este frumusețea începuturilor: ne amintesc că viața rămâne, mereu, un spațiu al devenirii.

Sursa photo: https://pixabay.com/ro/