Un organ plin de emoții: INTESTINUL!

Fiecare parte din corpul nostru răspunde la convingerile, emoțiile și gândurile noastre. Atunci când ceva în corp pare să nu funcționeze tocmai bine, ar fi bine să vedem care este gândul și care este nevoia de vindecare. Odată ce avem această atenție și intenție, putem să vindecăm gândul. Odată vindecat gândul, vindecăm și corpul.

Trăim emoții, fie favorabile funcționarii corpului, fie nefavorabile.

O emoție pozitivă și o emoție negativă nu pot să ocupe simultan același spațiu –  aceasta este de mare folos să știm și să ne reamintim de aici înainte!

 

Fie simțim frică, fie simțim iubire. Să te ghidezi spre tine însuți…

 

Dacă trăim în frică sau în manifestările ei – furie, tensiune sau rușine – tot ce avem de făcut este să ne oprim și să regândim cum ar fi să invocăm iubirea, să se reverse peste această situație  în care ne aflăm. Să chemăm iubirea și să ne lăsăm învăluiți de iubire, iar astfel, emoțiile negative nu vor avea loc să mai trăiască.

Ce organ credeți că este plin cu emoții, ce parte din corp? 

Știu că este greu de crezut, însă intestinul este centrul tuturor emoțiilor noastre, fie că sunt ele pozitive, fie că suntem negative.  

Suntem ghidați și de instincte, ”de sentimentele burții noastre”, până să ajungem la starea înaltă a conștiinței, în care prezența coerenței dintre minte și corp ne așează deasupra acestor instincte. Aceste pulsiuni sunt cele care ne spun pe ce cale să apucăm, cu ce oameni să ne asociem, ce trăim…

 

„M-am dus la un călugăr bătrân și l-am întrebat:

„Care-i culmea smereniei?”

Știți ce mi-a răspuns?

„Să fii primul care spune te iubesc.”

Parintele Teofan

 

De astăzi înainte știm că putem să revărsăm două lucruri prin intestinele noastre: mâncare sau iubire. 

Cu mâncarea este ușor, parcă prea ușor, toți știm cum se face asta și ne bucurăm excesiv de mâncare, mulți dintre noi. Știm cât de fidel prieten ne este mâncarea, dulciurile, nevoia compulsivă de a mai mânca ceva…  

Cu iubirea însă avem nevoie să învățăm, să exersăm zi de zi mai multă iubire, către noi și ceilalți. Când spun către noi, mă gândesc la iubirea ce vine din recunoașterea și înțelegerea acestui dar minunat numit viața noastră și această experiență pe pământ.

Avem nevoie parcă tot mai mult în ziua de azi să ne dorim acei ”fluturași în stomac” pentru viețile noastre și felul în care ne trăim viețile. Să fim îndrăgostiți declarați și permanent de viață, iar odată cu aceasta și de Dumnezeu!

 

Am auzit un Părinte spunând atât de frumos:

”De Dumnezeu ori ești îndrăgostit, ori nu l-ai întâlnit niciodată.”

 

 

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *