5 întrebări de la Brian Tracy

”Acceptarea responsabilitatii totale pentru viata noastra este piatra de temelie pentru noi ca fiinte umane. Nu avem scuze, incercarile, reusitele, greselile fac parte din noi;  sunt pasii spre ce ne-am propus.

Daca vrem sa ne autoevaluam in privinta propriei capacitati de asumare a responsabilitatii – o trasatura esentiala in dezvoltarea personala – iata cateva intrebari al caror raspuns ne poate edifica:

1. Ma trezesc adesea repetand lucruri pe care le-am auzit la parintii mei?

2. Frica de a esua ma opreste in a-mi asuma riscuri?

3. Pot accepta criticile fara a ma simti amenintat?

4. Imi pasa prea mult de ceea ce altii cred despre mine?

5. Accept responsabilitatea pentru viata mea si comportamentul meu?

Raspunsurile la intrebari contin cheia de care avem nevoie pentru a rezolva acele probleme legate de frica de asumare a responsabilitatii in viata, in general. 

Ne nastem fara o constiinta personala. Invatam toate conceptele pe masura ce crestem. 

In anii de formare, copiii invata in doua moduri:

• prin imitare (unul sau ambii parinti) si
• prin trecerea de la disconfort la confort.

Cel mai traumatizant disconfort pe care il poate suferi un copil este lipsa sau amenintarea cu lipsa a iubirii unui parinte.

Prin controlul pe care il exercita parintii, mai mereu pentru a-si proteja copiii, ei formeaza fara sa vrea comportamente limitative: “nu ai voie asta”, “lasa asta”, ceea ce mai tarziu în viata va duce la ezitari si frica, de fiecare data cand apare ceva nou sau care presupune risc.

Comportamentul negativ compulsiv este caracterizat de cuvinte precum “trebuie sa… ”. Acesta apare atunci cand copilul este victima iubirii conditionate – atunci cand copilul intelege ca este iubit de parinti doar cand se comporta cum vor ei, si o va face tocmai din frica de a nu fi respins, de a pierde iubirea lor. Iubirea este singurul lucru pe care si-l doreste de la parinti. In fata amenintarii cu pierderea iubirii, el se conformeaza.

Conformarea duce la lupta interioara intre ceea ce simte copilul sa faca si parerea parintilor, mai tarziu, in viata de adult, parerea celorlalti, a caror apreciere si-o dorește. Iar aceasta apreciere apare doar dupa ce persoana se apreciaza pe sine. 

Deci, aprecierea si iubire de sine (in sens bun, de evaluare pozitiva) aduc si aprecierea celorlalti.

Asadar, asumarea responsabilitatii si urmarea unui drum propriu, neimpus de cei din jur, sunt lucruri necesare atunci cand ne propunem sa realizam ceva durabil, care sa ni se potriveasca cu ceea ce suntem noi de fapt, în esenta noastra.

In cautarea balantei interioare si a echilibrului de care avem nevoie in dezvoltarea personala pentru a trai viata cu bucurie, aprecierea propriei valori si pastrarea acordul permanent cu sinele nostru devin aripi catre setarea si apoi realizarea idealurilor.”

Brian Tracy

Photo credit: AICI