Sănătatea minții un obiectiv major 3

Exorfinele sunt acele substanțe ce aduc plăcerea și o stare de bine, sursa lor fiind exterioară și dependența de ele, nesimțit de ușor de instalat. Endorfinele sunt generate de corp, pentru a ne simți bine, iar asupra exorfinele provenite din alimente, ar fi bine să fim cumva răspunzători într-un mod controlat. Ele vor influența creierul să vrea tot mai mult și mai des. Tu ai misiunea să înțelegi aceste lucruri și să fii atent. Așa se explică de ce poți consuma un pachet de biscuiți odată sau o pungă de napolitane, ori de ce nu poți renunța la pâinea cu unt și cu gem, desertul tău de după mâncare. Polipeptidele din grâu, asemănătoare opioidelor sunt exorfinele ce ne fac atenți, sau așa ar fi bine, la noi și alegerile ce țin de mâncare.

Efectele grâului asupra creierului afectează direct țesuturile cerebrale – nu doar gândul și comportamentul omului, ci chiar structurile cerebelului și sistemului nervos, cu consecințe ce merg la pierderea coordonării la incontinență și de la spasme la demență.

Spre deosebire de fenomenul de dependență pe care îl generează și care este reversibil, dacă schimbi comportamentul alimentar, acestea nu sunt reversibile. Astfel de discuții sunt prezente încă din anul 1966, ne spune Dr. William Davis, prin care afecțiunile neuronale erau suspecte datorită unor carențe nutriționale ce însoțesc boala celiacă. În prezent, se pare că aceste afecțiuni sunt datorate atacurilor directe ale sistemului imunitar asupra celulelor nervoase. În creierul nostru există celulele Purkinje de care se leagă anticorpii generați de sistemul imunitar, împotriva gliadinei din gluten. Aceste celule Purkinje se găsesc doar la nivelul cerebelului și, din păcate, nu au capacitate de regenerare…

Glutenul ar putea genera incidențe neurologice?

O investigație privind incidența tulburărilor neurologice la 30 de pacienți cu boală celiacă adultă, a arătat că trei pacienți au avut depresie severă, doi au avut convulsii epileptiforme și un pacient a avut doar semne de implicare ale sistemului nervos periferic. Viteza de conducere a nervului motor a fost scăzută la un singur pacient. Când viteza de conducere nervoasă a grupului pe o dietă fără gluten au fost comparate cu grupul care nu urmau o dietă fără gluten, nu a existat nicio diferență statistic semnificativă. În mod similar, vitezele de conducere, la pacienții cu un nivel seric scăzut de piridoxal nu au fost semnificativ diferite, de cele cu niveluri serice normale de piridoxal. Măsurătorile nivelului seric al piridoxalului la 30 de pacienți au confirmat că deficitul de piridoxină apare în boala celiacă la adulți și că restricția glutenului din dietă pare să afecteze favorabil nivelul piridoxalului. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1553079/

Cu toții ne dorim ca funcțiile superioare ale creierului – gândirea, memoria, învățarea – să ne fie protejate de acțiunea oricărui intrus. Mintea noastră este o sumă de experințe personale, gânduri și emoții care ne definesc. Fiecare își dorește o claritate a minții și sănătatea ei, până în ultima zi de viață. Acesta este motivul pentru care mă documentez pe acest subiect și îmi doresc să-l fac cât mai clar și pentru mine și pentru tine.

Cele mai frecvente incidențe neurologice, corelate cu studii științifice aferente, le voi descrie aici. Te invit să citești pentru să fii informat, cu nădejdea de a nu fi nici tu, nici cei apropiați ție, în astfel de situații de viață vreodată.

Ataxia cerebrală

Ataxia e un termen care descrie lipsa controlului mușchilor sau lipsa coordonării mișcărilor voluntare, precum mersul sau ridicarea unor obiecte. ”Vârsta la care se instalează simptomele ataxiei cerebrale induse de consumul de gluten este între 48-53 de ani”, iar examinarea cu rezonanță magnetică arată o distrugere a țesutului nervos, specifică pierderii de celule Purkinje, de la nivelul cerebelului.

”Între 10-22,5% dintre cei care suferă de boala celiacă au sistemul nervos lezat. Dintre toate cazurile de ataxie diagnosticate, 20% au indicatori anormali în sânge pentru gluten. Acești indicatori apar inclusiv la 50% dintre oamenii care suferă de ataxie fără o cauză aparentă care să nu poată fi diagnosticată.” Dr. William Davis

Manifestarea simptomelor intestinale, ori indicatorii celiaci, nu sunt prezenți pentru a putea trage un semnal de alarmă, către o mobilizare și adoptarea unei dieta fără gluten.

Odată cu renunțarea la gluten, nu s-au produs îmbunătățiri, adică o vindecarea. În schimb, s-a constatat că eliminarea glutenului din alimentație, determină o condiție ce nu se mai înrăutățește.

Depresia și intoleranța la gluten

Mai multe studii au arătat că persoanele deprimate cu intoleranță la gluten doresc să continue o dietă fără gluten, deoarece se simt mai bine, chiar dacă simptomele lor digestive ar putea să nu fie rezolvate. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24689456/

Dietele speciale pot ajuta persoanele cu schizofrenie?

De-a lungul anilor au fost prezentate multe teorii care susțin că dieta poate fi legată de schizofrenie. Este corect să spunem că, pe majoritatea acestor teorii, dovezile au fost în cel mai bun caz neconcludente.

”Cu toate acestea, mulți oameni consideră că există suficiente dovezi pentru a implica puternic dieta în psihoză și că, până când nu vom avea o înțelegere completă a modului în care creierul se comportă în această condiție, nu ar trebui exclusă opțiunea de modificare a dietei și poate aduce o oarecare măsură unii suferinzi.

Deși adoptarea unei abordări dietetice pentru a ajuta să tratezi schizofrenia nu o va înrăutăți, ea nu poate înlocui niciodată tratamentul cu medicamente antipsihotice și terapii de vorbire care, folosite bine împreună, oferă cea mai bună asigurare a unui rezultat reușit.” – https://livingwithschizophreniauk.org/information-sheets/healthy-living-schizophrenia-and-diet/

În 1960, mai multe constatări au condus la ideea că schizofrenia, boala celiacă, intoleranța la gluten implică niște gene comune. Astfel, a fost studiat rolul glutenului în schizofrenie. Cel mai recent studiu publicat în „Jurnalul Mondial de Psihiatrie Biologica” (The World Journal of Biological Psychiatry), cu titlul „Niveluri crescute de anticorpi gliadina la persoanele cu schizofrenie” (Elevated gliadin antibody levels in individuals with schizophrenia) a confirmat legătura dintre gluten și schizofrenie.

https://articles.mercola.com/sites/articles/archive/2013/06/22/gluten-grains-cause-schizophrenia.aspx

Encefalopatia

Aceasta se manifestă prin migrene și simptome asemănătoare atacului cerebral, cum ar fi pierderea controlului asupra unor segmente din corp: braț, picior, dificultăți de vorbire sau vizuale. Examinarea cerebelul indică modificări similare cu cele din ataxia cerebrală, prin prezența unor leziuni în jurul vaselor de sânge.

Anxietate poate avea vreo legătură cu glutenul?

Persoanele cu intoleranță la gluten par a fi mai predispuse la tulburări de anxietate și panică decât persoanele sănătoase (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11346203/). Într-un studiu s-a arătat că până la 40% dintre persoanele cu sensibilitate la gluten au declarat că au experimentat în mod regulat anxietate (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24885375/).

Anxietatea poate afecta 3-30% dintre persoanele din întreaga lume (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/22034470/). Ea implică sentimente de îngrijorare, nervozitate, neliniște și agitație. Mai mult, merge adesea mână în mână cu depresia (https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15014652/).

”Varietatea uluitoare a efectelor neurologice ale consumului de grâu complică și mai mult diagnosticarea corectă a acestora. Potențialele efecte imune pot fi depistate cu ajutorul testelor pentru anticorpi, dar efectele neimune nu sunt revelate de analizele sângelui și sunt mult mai greu de identificat și cuantificat.” Dr. William Davis

Bibliografie:

https://drknews.com/gluten/